Intr-o lume medicala din ce in ce mai apăsată de marile probleme a momentului (stres, volum mare de munca, subfinanțare, depopulare, lipsa regulamentelor si a aplicării lor, erodarea încrederii etc), ne rămâne ceva ce nu ne poate lua nimeni si care nu costa nimic: dragostea pentru pacienți. A le vorbi frumos, a-i asculta, a nu uita ca dincolo de rețeta, pacienții au probleme de suport social si planuri de viata cu care boala interfera. Se spune, si este corect, ca empatia se poate toci prin contactul zilnic cu suferinta, oricat de mult ne dorim sa nu fie asa. Dar, a ne purta frumos cu oamenii, reconstruiește puntile. A ne face profesia, de la standarde corecte spre excelente, nu e mereu suficient, daca se dublează de aroganta si nepăsare. Si asta este ceva ce putem impune pentru noi si echipele noastre nu prin protocoale, ci prin puterea exemplului.
